Istoria iluzionismului

MAGIA IN PREISTORIE

Arta magiei – producerea de fenomene extraordinare care contrazic legile naturii – dateaza inca de la inceputul timpului. Este usor sa ne inchipuim ca unii dintre oamenii preistorici au descoperit ca au talentul de a-i pacali pe contemporanii lor. Acestia au devenit primii magicieni sau vrajitori. Vestigiile preistorice si picturile de pe peretii pesterilor sugereaza ca inca de la inceputul istoriei oamenii din pesteri avea ritualuri magice ca parte a ritualurilor religioase. Oamenii numiti vrajitori sau samani cunosteau pe atunci anumite principii fundamentale despre viata si natura ( precum efectele benefice ale plantelor sau potiunile trupului) si cu siguranta aveau abilitatea de a-i insela pe ceilalti prin intermediul cuvintelor sau vizual.

MAGIA IN ANTICHITATE
Considerata “a doua cea mai veche profesie”, magia exista din cele mai vechi timpuri, numeroase texte antice pomenind despre trucuri magice sau fakirism. Chiar Biblia vorbeste despre miracolele lui Moise si confruntarea acestuia cu magicienii Faraonului. Primele date care descriu un truc magic le regasim in Egiptul antic, unde pe unul din pereti mormantului lui Benni Hassan exista un desen reprezentand un truc clasic cu cani si mingiute. De asemenea Papirusul Westcarne ofera prima referire scrisa a unei performante magice. Sugereaza ca preotii foloseau magia pentru a demonstramuritorilor de rand puterile Faraonului si pentru a simula puteri supranaturale. De exemplu ei foloseau mecanisme cu nisip pentru a opri functionarea fantanilor la comanda sau pentru a deschide usile templelor ca prin magie. In aceeasi perioada, in China (intre 2700 si 2500 i.Ch.) magicienii deja realizau Inelele Legate Chinezesti, inele metalice care pot fi legate si dezlegate dupa cum se doreste.

EVUL MEDIU
In Evul Mediu magia a fost cu precadere asociata cu religia si superstitiile, considerandu-se ca are puterea de a vindeca, de a proteja sau de a influenta destine. Apare insa treptat si distinctia dintre dexteritatea mainii si magie. In 1240, calugarul francuscan Rober Bacon a oferit explicatii simple ale trucurilor vrajitorilor pentru a demonstra ca sunt doar niste amuzamente inofensive si ca nu au nimic de a face cu Satana. Dar Biserica nu vedea cu ochi buni vrajitoria si a inceput sa-i persecute pe practicantii acesteia. Pana in secolul 18, mii de oameni, dar cu precadere femei, au fost acuzati de vrajitorie si arsi pe rug. De aceea in perioada de expansiune religioasa in Europa si in anii Inchizitiei, vrajitorii au pastrat discretia pentru a evita acuzatiile de vrajitorie sau legaturi cu Diavolul.

PRIMA CARTE
De abia in 1584 a fost publicata prima carte despre iluzionism, de catre englezul Reginald Scott. Intitulata Descoperirea Vrajitoriei, cartea ofera analize detaliate ale trucurilor magice cu scopul de a indeparta supertitiile din jurul acestora. Distinctia intre intre indemanare si vrajitorie a reprezentat un punct de cotitura in istoria iluzionismului. Scott dezvaluie secretele trucurilor de iluzionism pentru a-l convinge pe Regele Scotian Jacques ca este nedrept sa persecute oameni care de fapt nu fac decat divertisment. Printre trucurile de iluzionism dezvaluite erau efecte cu sfori, hartie, monede si chiar o decapitare. Desi cartea a fost scrisa pentru a-i proteja pe oameni de sarlatani, a avut un efect opus: majoritatea oamenilor erau prea needucati ca sa citeasca si prea saraci ca sa cumpere carti. Astfel ca de pe urma eforturilor lui Scott au profitat bogatii si…sarlatanii. Ca si consecinta regele a ordonat sa fie arse toate cartile si vrajitorii odata cu ele. In acelasi an, in Franta, a aparut o carte pe acelasi subiect: „ Prima parte a unor subtile si amuzante inventii”, scrisa de J. Prevost. Autorul dezvaluie cateva secrete si sugereaza ca termenul de „magie” este ambiguu si poate fi confundat usor cu vrajitoria, drept pentru care ar trebui schimbat cu „amuzamente stiintifice”. Influentati de cartea lui Prevost in perioada in care stiinta capata importanta, multi magicieni si-au spus „profesori”, „fizicieni”, „oameni de stiinta”.

MAGIA DE STRADA
Din Evul Mediu si pana in secolul 18, magia a fost in principal o forma de distractie asociata strazii. Magicienii incantau publicul la targuri si carnavaluri si in piete publice. Magicienii din Europa calatoreau dintr-un loc in altul, fiind specializati in jonglerie, inghititul sabiilor si scuipatul flacarilor. Acestia insoteau de cele mai multe ori dresori de animale, acrobati, cantareti si dansatori.

ROBERT HOUDIN
Pe masura ce se inainta in secolul 18, magicienii incepeau sa isi mute reprezentatiile din strada pe scena. Catre sfarsitul secolului, magicienii profesionisti pareau ca au inlocuit pentru totdeauna sarlatanii, oferind magiei o imagine respectabila. Acesti artisti inchiriau si chiar au construit Teatre de Magie, care s-au umplut repede de spectatori entuziasti. O data cu aceasta trecere, incep sa se dezvolte si mecanismele magice precum trapele in scena, deschizand drumul realizarii unor iluzii de mari proportii. Dintre toti acesti artisti a aparut Parintele Magiei Moderne, Jean Eugene Robert-Houdin. Iluzionistul s-a facut remarcat prin eleganta prezentarii si creativitatea iluziilor sale. Acesta a oferit fara indoiala un titlu de distinctie magiei, conferindu-i statutul de arta de sine statatoare. A murit la varsta de 65 de ani in anul 1871.